Blonda rau de tot sa fii, noroc sa ai, la emisiune sa ajungi si $$ multi sa iai! Story made in USA!

Advertisements

What a dizzy jerk you are, honey!

kbcaa1j0qhca4v7ec2cab5qqt3cacdwe8ycayxcgzgca6fkjt3ca3wwdr3ca1739tbca3g1z8lcadq0tnlca5qd4itcaqzltn0caphlkytcaoz72njca68ma6dca19c6xxca3bhxmgca7v8phjca1z5zp0

A propos de ratati.

Mi s-a intamplat recent o chestie foarte ciudata. Dupa o seara petrecuta cu prietena mea Cristina la un suc,  it’s time for me to go home. Ajung la ascensorul de la Jumbo.  Sunt intampinata de  privirile a 3 indivizi, combinate cu niste zambete perfide de limitat intelectual provincial. Norocul meu ca am o oaza de salvare in toata jungla asta,  si anume-ipodul meu. Binecuvantat fie cel ce a inventat minunatia asta! Manca-o-as! Muzica ma face sa ma simt minunat mereu si, IPODUL, in mare masura, si ma scoate din multe belele de genul- sa nu aud badaranisme si sa raspund sau sa fac observatie soferului sa stinga fucking russkoe radio. Dar am plecat prea departe.

La ascensor, cum ziceam, puteam vedea doar niste buze surazatoare, care foarte evident vorbeau spre/despre mine si, spre norocul nervilor mei, nu-i auzeam atunci pentru ca aveam muzica data la  maxim. Mi-am dat seama ca o sa fie o chestie curajoasa sa intru cu ei in lift, but what the heck-e loc public, lume cat de cat civilizata vine aici ;P (yeap, sometimes i am that naive;) si mi-am zis- damn it! nu-i aud, so i am fine.

Intram.

In ultimul moment, intra un alt individ. Isi face loc exact langa mine. Eu precauta ma uit cine naiba ma impinge si, instinctiv, imi dau geanta in fata. Tipul parea extrem de decent- chiar avea o fata inteligenta si ma linistesc la gandul ca nu sunt doar eu cu badaranii aia in lift. In mai putin de 3 sec, simt o palma pe fundul meu. Si o simt foarte clar.

All righty, amigo! Fac un pas lateral si ma uit la tip, sa-i vad reactia. Dupa zambetul de dobitoc genetic deformat de ovulul lui maica-sa afectat de Cernobal si spermatozoidul de berbec al tatalui sau, mi-am dat seama ca el si-a pus mana intentionat si foarte demonstrativ. I press the “pause” button on my Ipod.

Eram neobisnuit de calma, desi sokata si tot mai alarmata. Hmmmm..interesant-mi-am zis. Mi-am dat seama ca genetico-deformatului, neuronolipsatului, sexualproblematicului asta, eu nu am cum sa incep a-i raspunde cu aceeasi moneda made in Satuceni. Pe un ton foarte prietenos, i-am explicat anumite reguli ale vietii ( Darwin m-ar contrazice- dar teoria lui e prea simplista si, pe alocuri, misogina- from my point of view- mine is better;). Tot monologul meu s-a rezumat la ceva de genul- “dragul meu, nu stiu daca in satul-borta din care vii, sunt camere in localuri, dar sa stii ca aici sunt. Nenorocul tau de azi, e ca am memorie vizuala foarte buna si imediat te identific. Asculta sfatul meu de absolventa a dreptului: pentru ce ai facut aici, poti sa faci inchisoare, pentru daunele mele morale, ramai falimentat si din razbunare personala, ramai si fara urmasi! Ia-o ca un sfat de viata – sa nu mai te puna naiba sa-ti mai manifesti frustrarile sexuale personale in public” .

La care- IT-ul imi raspunde- “asta e ugrajanie?” ” Dar tu chiar esti atat de imbecil sau te prefaci?”. Si a trebuit sa coboram.

Faza tare abia urmeaza! Iesim din lift si ii spun sa faca cu mana la camera- la care provincialul meu, incepe a fugi pe hol ca un cal biciut necontenit (probabil situatie foarte familiara-ca are si el o herghelie de cai la ferma din care vine).

Si nu e, nici pe departe, caz unic in viata mea. Cand eram mai mica si mi se intamplau chestii din astea, atacam cu geanta, picioarele, carti, chei si cu o foarte mare avalansa de injuraturi. Dar niciodata, nimeni nu a fugit de mine..in halul asta.. :)))) Lasul! Viva puterea cuvantului!

Dar nu asta e faza- cat de revoltator este ca la noi chestiile astea sunt de ordinul normalului. Bine, e lipsa de bun simt, dar se practica pe scara atat de mare. Ce m-a deranjat, e ca tipul, aparent , era atat de prezentabil, chiar cult. Dar cum naiba sa-i mai deosebesti pe aia de aia? Si ce m-a mai deranjat, e ca ascensorul oprea la etajele de mai jos, unu intra, altul cobora, majoritatea, insa, au fost prezenti de la inceput pana la sfarsit. Inclusiv o fata. Nu am nevoie de solidariatatea nimanui (because i am the toughest one anyway!:)), dar e o chestie ce tine de empatie..sociala contra badaraniei (???). Ori sunt eu prea revoltata mereu, ori suntem un popor de lasi.

 Si ca sa imi intaresc concluzia- mi-am adus aminte de un caz asemanator, intamplat mie relativ recent. In vara trecuta, iunie 2008, stateam la un concert, la iarba verde, in USA. Cand m-am ridicat sa dansez un pic- cineva m-a lovit usor la fund. Si pana sa realizez ce se intamplase- daca intr-adevar fusese o atingere intentionata si de la cine venea, deja vreo 6 americani revoltati m-au inconjurat sa-mi spuna ca ei au vazut ce s-a intamplat, ca ei vor recunoaste tipul. In mai putin de 5 min, tipul era pe mana organelor de securitate locala. Era unul beata crita care nu intelegea ce i se intampla si isi cerea scuze neincetat de la mine. Si chiar imi provocase mila. Daca ar fi fost eu sa aleg, l-as fi lasat sa plece ca parea foarte derutat si speriat de ce facuse, dar legea e lege in USA. Eu nu am depus nici o plangere si tipului i s-a dat doar o amenda usturatoare.

Recapitulare.  Avem unul beat crita versus la unul in cravata, perfect lucid.

Avem o armata de martori care vorbesc pentru tine si te apara fara sa scoti un cuvant versus la spectatori amatori de senzatii tari in liftul de la Jumbo.

In concluzie, avem americani versus moldoveni.

P.S. chiar sunt camere in Jumbo ? :P

What makes me feel good..’nd cheery

Ador expresia fetei lui :D

I love New York

 

n589034050_408560_1096   n589034050_408446_8147

Orasul asta fie il urasti, fie il placi..la nebunie. Eu zic doar atat- I love New York.

Cu siguranta, si de departe, cel mai mult placut si iubit oras din cate am avut ocazie sa vizitez.

Imi place New Yorkul pentru ca imi da mereu o senzatie aparte. Ceea ce la inceput, era mai mult un proces de autosugestie deja prestabilita ca New Yorkul is the real deal, a ajuns, in foarte scurt timp (momentan!!:), sa-mi dea o senzatie de oaza in mijlocul desertului- o iluzie.

Imi place du-te-vino-ul necontenit. Agitatia de pe strada. Renumitele si specificile taxiuri galbene. Mergand pe strada, cladirile interminabile dau impresia ca esti un personaj dintr- un joc video. Abia daca reuseam sa incadrez zgarie-norii in obiectivul aparatului foto, chiar si de la distanta mare. New Yorkul e recunoscut pentru ca aduna cele mai diverse si stranii personalitati, asa numitii-weirdos. Si aceasta si imi place in orasul asta, ca nu e monoton si monocromatic. Am asistat la facerea unui spot publicitar sau poate secventa din film, in mijlocul strazii, cu umbrele negre imense, directori de filmi, actori, extras. O senzatie naucitoare. Rezidentii, probabil, deja prea obisnuiti cu astfel de lucruri, erau doar nervosi pentru ca trebuiau sa inconjoare tot acest platou din plina strada. I was wow-ing though, all the time.

Imi place ca lumea are un spirit anume. E haos. Mergi 20 de metri si te-ai simtit ca in China, India, Tailanda, Spania etc-pentru ca ai intalnit o astfel de diversitate de nationalitati si, la fel de multe, restaurante cu specific national ( a propos, preturile in restaurantele din New York sunt la fel de accesibile ca si in alta parte. Evident, ca nu ma refer la alea de top-fitza, ci per ansamblu. Impreuna cu o prietena din Austria am luat masa la un restaurant japonez-wuuahhh! Aperitivile gratuite, exceptional de bune, erau deja mult prea suficiente pentru stomacelul nostru european si pentru ca eram europene ( sau straine), am primit si niste must-havuri gratis de la bucatarul sef, aduse personal. Amazing! Am plecat cu mare regret, evident;).

New York-ul, in noapte, devine o multime de tuneluri cu luminite la capat :). Well, not so deadful ;). Este uimitor.. no words, just feelings. Asta nu e un oras, nici metropola, e un experiment. Produs in laborator si lansat.

Imi spusese candva un prieten moldovean, ca fiind prima data in New York, statea si privea uluit  the skycrapers cand un domn de culoare il intreaba “what the hell are you staring at?”  E un welcome new-york-ez pe care noi nu-l intelegem.:)) Aceeasi persoana imi spusese ca luase un taxi de la JFK Airport si ii zice adresa taximetristului la care ala i-a raspuns ” Fuck you!”. Probabil ca nu avea chef donl de o plimbare pana in New York :)

As fi vrut sa am posibilitatea sa-l vizitez si sa-l explorez mai mult, dar cred ca ramane sa vad restul, data viitoare.The hopeful next time! NOOOO! The definitely next time! Punct 

Only a touch away

Cand ajungi sa calatoresti un pic mai mult, Pamantul nu iti mai pare atat de mare. Si nici nu e. Poate pentru alte civilizatii (extraterestre), noi suntem un satuc. Si tot globul- parcelat- e adunat in USA. Avand statut de resident alien timp de 2 ani si jumatate in USA, am facut colectie de prieteni din tot Satucul nostru. Si arata cam asa :

world-map-political11

 

Fiecare, dar chiar f. i. e. c. a. r. e., e unic in felul sau, dar ca si natiune au anumite particularitati. Eu as zice mai mult ca tine de continent, nu doar de natiune in parte.

brazialine

America de Sud (el sangre latino)– astia sunt favoritii mei. Si in special-Brazilienii. Ei dau impresia de stare permanenta de extazy – relaxati, zambitori, prietenosi, foarte approachable si de incredere. Mereu va ramane o enigma pentru mine modul in care se implica in viata ta si-ti rezolva problemele fara sa ceara nimic in schimb, decat prietenia ta… E un fel de coalitie a binelui (???). Am prieteni brazilieni pe care ii cunosteam de cateva zile si care imi cautau mie mobila si mi-o aduceau in casa. Si era un act absolut voluntar din partea lor. Persoane ajunse abia la faza de cunoscut ce lasau jobul ca sa-mi dea o mana de ajutor in orice maruntis. Persoane abia cunoscute, dar care ma socau (in cel mai direct mod) prin gesturi pe care multi din prietenii mei de o viata, nu le-ar fi facut. Si cred ca nici eu pentru ei. Gesturi minunate care m-au facut si pe mine sa devin un om mai bun. E un fel de laitmotiv al filmului “Pay it forward”, cand un bine se transmite de la unul la altul.

Ei sunt calitatea.

n589034050_271686_5133

Vine si cantitatea- Asia.

 Extrem de numerosi la Universitatea mea, indienii nu prezentau nici un pericol.. social, decat pentru nervii mei. Diferentele de cultura erau foarte evidente, dar in timp, au devenit tolerabile. Desi este o concurenta deschisa intre ei ( si mentionau chestia aceasta in permanenta, de ex” My project is better than yours”),in cele din urma urma, am inteles ca sunt toti impacati cu sine. Si chiar e o lectie si pentru mine cultura lor.

Acum imi amintesc, cu zambetul pe buze, autoprezentarile lor de un sfert de ora la fiecare curs care incepea cu “Hello, friends, my name is Kumar Patel. I come from India. I am a happy man. My family is very proud of me. India is a very nice place. We live on the street, but we are happy. etc”. Mai enumerau si toate locurile faimoase, si toate orasele vizitate, toate scopurile in viata, toate esecurile, toate iubitele, toate rudele si data la care s-au nascut si… s-a dus ora introductiva. Remarcabila toleranta profilor americani!

Desi la inceput, cu prima ocazie, le explicam how freaking wrong is to do this and that ( de genul, sa nu vorbeasca ca pe strada in biblioteca. Cazuistica-eram in biblioteca si incercam deja de cateva minute sa citesc tema si eram desconcentrata agansant de conversatiile zgomotoase, rasetele necontenite, imbinate cu Indian telephone ringtones ale colegilor indieni si ma uitam in jur sa inteleg daca numai eu sunt adusa la starea aia de exasperare. And i was the only one! In jurul meu, doar indieni. All righty, le cer sa vorbeasca mai incet, respectuos isi cer scuze si tac..1 min. Reincepe.

Iarasi ii rog.

Apoi, le spun.

 Apoi, ma ridic si le strig-would you freaking mind to shut your mouth and let me read in this damn library???!!! Socata si eu de iesirea mea, dar mai ales ei, taceam cu totii urmatoarele 5 min. Probabil si ei, ca si mine, intrebandu-se “what the holly kamolly was that ?“. Au trecut alea 5 min…. Atmosfera de piata centrala in ajun de sarbatoarea, revine. Mi-am dat seama ca e o lupta pe care nu am cum sa o castig. Cum mi se pare mie normal sa taca, la fel si lor, sa vorbeasca. Atunci am luat si am scos la printer 15 xerocopii A4 cu continutul “Silence please”. Deja, foarte calma, le-am pus pe toti peretii, inclusiv pe monitoarele celor mai galagiosi. Si urmatoarele 3 ore, am strans roadele gestului meu..din plin. I was happy!;)

Pana la urma, eram buni prieteni cu totii. Aveam chiar si curierul de ceai indian- freshly made and personally delivered every Monday at 3.20 PM :) Yeamm!

 

n750166799_1743061_7690

Chinezii. Retrasi si parte a unui cerc restrans si destul de  inchis. Isi aleg nume occidentale, pentru ca sa fie mai usor de retinut. Dar intre ei raman aceeasi Lee, Yang, Mmou.

Au un farmec aparte. Te fac sa calatoresti in istorie, in timpurile cand mai exista naivitate si stare de afectivitate in stare pura. Foarte calmi, blajini..emana un fel de bunatate. Si poate imaturitate. Au o traditie foarte curioasa, ce vorbeste mult despre spiritul lor. Exista un mit care spune ca daca vrei sa ti se implineasca o dorinta, atunci trebuie sa faci 300 de pasari origami. Facerea uneia dintre figurine, dureaza aproximativ 10 min pentru cei experimentati (adica 50 de ore..it’s like a full-time job). Am incercat sa fac si eu una…. Nu prea inspirata idee. Dupa 30 de min, ceea ce trebuia sa semene cu un hulubas, semana cu o soparla in stare embrionara si m-am trezit si cu o durere de cap. Nu in zadar nu m-am nascut in China, ca nu mi s-ar fi implinit nici o dorinta (nu ca asa mi s-ar implini..:). Aceasta traditie a fost cu atat mai impresionanta pentru mine, cu cat Emma, fata ce le facea, le facea pentru o prietena de a ei din Brazilia, si nu pentru sine. Sa stai zi si noapte si sa-ti pui la bataie toata taria de caracter, rabdarea pentru binele altuia..e prea putin spus- de admirat.

 

Si mai au si chestia aceasta de patriotism. Aia din Hong-Kong ii evita pe aia din China de Nord. Situatie intamplata indirect chiar mie- aveam prieteni din Beijing pana in momentul in care am inceput sa vorbesc cu aia din Hong-Kong.. It’s just poltical shit.

 

n26805426_30265940_5409

Colegii din Africa.

Grup mic, vesel si destul de zgomotos. Zgomot provocat de rasete necontenite. Daca aveai senzatia de liniste inaintea furtunii, furtuna venea odata cu hohotele lor de ras. Si de asta si imi placeau. Emanau buna dispozitie mereu. Poate un pic aerieni, neseriosi, dar in acelasi timp, foarte placuti ca oameni si cu un banc deja pregatit pentru fiecare situatie limita.

 

Si despre Americani, to be continued over and over again.

Vanzatoarea si “screpshili”

images      Vanzatoarea de la magazinul nr.1, a avut norocul sa-l cunoasca pe tatal meu (the funniest person alive:)..yeapp..) si a ratat sansa vietii ei de a primi un autograf, dimpotriva, a devenit subiect de banc.

La casa, the vanzatoarea cere THE TATALUI meu 15 bani. Tatal meu incepe a cauta in buzunare, fara nici un rezultat… pecuniar, in schimb gaseste 2 agrafe subtiri pentru par pe care i le propune in schimbul alora 15 banuti. Evident, doar o farsa, de care vanztoarea nu s-a prins si-i zice “dle, v-am cerut 15 bani, nu screpshi” :))))

Daca ar fi zis agrafe, poate mai trecea de filtrul de personaje “bancuibile”..well, too bad.

Buna seara, Radio Made in Moldova. Pentru aceasta vanzatoarea si alte minti desarte, vreau sa dedic o piesa de Beck, chorussing ” i am loser, baby, so why don’t you kill me?!!!!”  Enjoy the rest of the evening and thank you for choosing us.

IT

O noua clasificare a oamenilor:

EA

EL

shi

IT

In combinatie..shit?;) (Upsss, wasn’t me!:) Adica tot ce aminteste de badaranism, lipsa de bun simt, nesimtire, bushism, voronism, roscanism etc-terism, de azi inainte, pentru mine, va fi IT.  Simplu si easy (like Coke light;). E un cuvant de care aveam mare nevoie, pentru ca ducand o lupta apriga ( asa cred eu) cu rusismele (buahh, faptul ca limba aceasta e plina de cuvinte agresive complexe, vorbeste mult si despre popor in sine), simteam lipsa unor cuvinte care sa ma ajute sa identific IT-ii. And i got it, honey!:))

Previous Older Entries