We suck
11 May 2009 8 Comments
in A propos-uri
Tot din aceeasi categorie, a antireclamei.
Un pic agasanti uneori, ospitalitatea chelnerilor americani e de exceptie. You can’t ask for something more than that.
Obisnuita cu prezentarea unei mancari ca si adusa de pe talerul lui Zeus, odata il intreb pe un chelner ce sa-mi iau. Imi zice:
- Ohh, the food sucks here.
:) :) :) Imi zic ca e doar unul din tipii aia care vor sa para al naibii de origininali din prima. Mai incerc odata.
- Hahaha, you are funny. Do you have any kind of salad that you would recommend?
- Lady, our salad is horrible, barely has fresh veggies. A big no-no!
- How about soups?
- I tried earlier our soup speciality – it sucks! I still feel like throwing up.
Impreuna cu prietenul meu, am trecut prin sita antireclamei cam tot meniul si am ras pana la lacrimi de baiat. Pana la urma, am luat niste aripioare that „sucked” si „throwing up” soup and some „grouse” water si a fost.. delicios!
Ceea ce am considerat eu ca ar fi doar un truc, s-a adeverit ca tipul chiar credea in ce spune.
O fi o consecinta a entuziasmului debordant si a imaginatiei gothice de a prezenta meniul in halul cela, ca niciodata nu l-am mai vazut pe baiat in local? Sa fi fost noi singurii sai clienti, caci americanul de rand ar fi cerut sa vorbeasca cu managerul…?
Despre un…”just in case”
11 May 2009 6 Comments
in A propos-uri
Fiind in Florida, apropiindu-se iarna, ca si programare mintala a uneia ce a stat toata viata in zona temperata, imi zic sa-mi iau o geaca un pic mai calduroasa decat maiorile mele. Just in case.
Zis si facut!
Merg la un shop center, aleg o geaca de toamna timpurie, subtire de tot, si il rog pe un tip ce lucra acolo sa-mi dea marimea mea. Tipul ma priveste foarte ciudat si banuitor si ma intreaba- Why do you need it for? Are you going somewhere?
- Hmmm…No. I will wear it here later on in winter.
- There is no winter in Florida, you don’t need it.
- Well, perhaps, but this jacket is not that warm and I might need it.
- No, you won’t.
- Anyway, could you bring my size, please?
- I am not gonna sell you something you will never wear. You see, I am a nice person and I don’t do things like these.
Am stat probabil 5 min cu tipul si dezbateam subiectul in continuare. Tipul era atat de hotarat sa nu-mi vanda geaca, incat am renuntat la idee. A fost o experienta foarte faina pentru ca ulterior veneam in acelasi magazin, tipul ma recunostea si ma lua la misto:
– Ohh,no, that’s her again! Are you cold?? What’s wrong with your, girl? Why are you looking at those boots? You don’t need them!
– You again??? Just go away!! :)
Si pana la urma, a avut dreptate. :)
A propos, de “efectul mult asteptat”
30 Jan 2009 12 Comments
in A propos-uri
Am mers ieri la Moldexpo, la expozitia “Made in Moldova” (in paduri, beciuri si alte extensii adiacente). Si ca un mic, a propos, la intrare se vindeau niste sticksuri pline de coloranti “made in Israel”. Welcome!
Ma apropii de un butic in care se vindeau diferite chestii aromatizante si de overall wellness- lumanari, saruri etc. Si vad ca anumite aromaterapii sunt destinate si atent personalizate fiecarei zodii. Marketing ajuns si la nivel astralo-psihologic. Un agent de vanzari se apropie de mine. (Okkkkk. Recapitulare- agentul de vanzari e persoana ce cunoaste cel mai bine produsul; este persoana care trebuie sa stie sa vanda unui domn o rochie de femeie si sa-l convinga ca ii sta perfect anume lui (vai ce minunat te prinde dantela vaporoasa pe umerii tai plati si musculosi :), persoana care stie sa ma ispiteasca si sa-mi ia banii mei si-i transfera, benevol si licit, in proprietatea lor si imi impinge chestia ceea de care nu o sa am nevoie niciodata si pe care eu, totusi, o cumpar pentru ca sunt vrajita de prezentarea ei). Dar sa revin la tipa de ieri.
O rog pe agenta de vanzari sa-mi prezinte produsul ala-sarea cu aromoterapie,special destinata taurilor. Si ii zic- “Sunt taur. La ce ma astept de la produsul asta?”. Si experta in prezentarea produsului, incepe a citi ambalajul!!! Hmmm… bumeerr! Incep a rade isteric in sinea mea. Si ii spun ca stiu si eu a citi componentele si data expirarii, dar sa-mi spuna ce anume faca sarea asta dintr-un biet taur stresat. Deja era buimacita tipa, nu se astepta la prea multe solictari neuronale, it was too much for her si mi-a spus “ dupa folosire, o sa simtiti efectul mult asteptat”. Fraza de aur- efect mult asteptat! I-am spus si “expertei” concluzia mea- “ reiese ca aceasta sare mai citeste si gandurile ca sa stie si ce efecte vreau eu”. Era derutata rau si am lasat-o sa plece.
Adevarul e ca poate as fi cumparat produsul ala, daca tipa era cat de cat informata despre ce vinde. Sau, chiar si fara interventia ei, l-as fi luat, dar dupa prezentarea aia de 2 bani- forget about it. Si la urma urmei, e atat de usor sa aburesti pe cineva cand e vorba de cultura aromaterapiilor, dar, mai ales, pe publicul tinta al acestei industrii- femeile ( filozofezi pana dimineata si te trezesti ca nu mai ai ce vinde si cu un waiting list). Asa ca nu gasesc nici o scuza pentru asa zapacite!
Science Fiction-green programs in Moldova
21 Jan 2009 8 Comments
in A propos-uri
Toata lumea, sau mai bine zis, lumea civilizata, vorbeste si implementeaza la nivel social si legislativ, programe ecologice, asa numitele green programs. Mici indemnuri de viata de genul la: scoaterea aparatelor electrice din priza cand pleci de acasa pt termen lung, folosirea limitata a apei si cel m sensibil lucru pt mine-folosirea redusa a sacoselor de plastic. No bine. Ajunsa in Chisinau, nici un semn de green-ism. Ba mai mult, am fost ridiculizata, nu o singura data, pt chestia asta. Si mi se pare un pic narrowminded ca moldovenii, daca nu au auzit de ceva, nici macar nu au dorinta de a lua mai in serios sau sa se documenteze despre ce e vorba, inainte de a lua o pozitie. Reticenti totalmente la nou. Si nu merg departe, in Romania, programele ecologice sunt reglementate si in mod legislativ. Sau Lituania, unde fiecare punga costa. Tocmai ca sa nu incurajeze folosirea lor. Majoritatea lituanienilor vin cu plasa sau geanta personala pt punerea produselor. Or in MD, nici nu vor sa auda despre aceasta.
Odata intrata chestia aceasta, ca si stil de viata, incepi sa te simti vinovata daca ai uitat punga si trebuie sa iai o punga de plastic noua de la magazin. Eu stiu ca intr-o zi, poate fi si noapte , indiferent, Moldova va semna si ea acest agreement.
Cazuistica. Merg la magazinul de la colt. Si mereu am punga cu mine. Si fraiera de la casa se uita la mine ca la un alien cand refuz sa iau punga lor lor. “Da’, ie-o, ii dijeaba” . Zic-nu, merci. Si odata, iritata pe insistentele ei, i-am explicat eu care e faza si ca sa o duc si mai tare in deruta si sa-mi confirm statutul de alien, i-am zis –“fiecarei plase, ii ia mii de ani sa fie absorbita si asimilata de pamant. Stii substanta aia cenusie, care la multi lipseste? ( nu s-a prins). Cea mai mare problema o au mai ales, bazinele de apa in care s-au depistat tone de plastic care au perturbat mediul acvatic. Si daca continuam sa folosim plasticul, atunci in viitorul nu foarte departat, ajungem sa inotam in plastic si nu mai avem iarba verde, ci plase… Restul, va rog”. Pai….. daca ii spuneam ca sunt Fecioara Maria si Isus ma asteapta in masina parcata in fata, atunci cred ca avea o reactie m fireasca decat cea dupa monologul meu….. Tipa continua sa-mi propuna punga…
Intrebarea mea: de ce oare acceptam cu atata usurime un nou trend in moda si, atat de greu, un nou trend in cultura?
Recent Comments