Alex Battistini de Jordy
31 Jan 2009 Leave a Comment
This article (my first English article) is honored to have as a main character ……….my Brazilian girl that made my day today!!! Thank you, Alexitttaa mia!!! I framed one picture of Alex’ wedding shower and after 5 min, she called me!!!!!!!! That was the most unexpected and pleasant call of 2009. So far!!
People, there are no coincidences when you have great friends like ALEX BATTISTINI DE JORDY!!
Muahhhzzzzzzz
Mr. Jesus?
30 Jan 2009 Leave a Comment
in Diversitate
Pe cand lucram front office agent la Hilton, era unul din principiile de baza ale hotelului sa ne adresam oaspetilor pe nume.
O dimineata obisnuita. Se apropie de front desk un tip atletic, cu cercel in ureche, cu bratul un pic tatuat si vrea sa-i dau un receipt al sederii sale cu zero balance. Imi zic- this is a easy one. Deschid accountul sau….si surpriza! Pe tip il chema… Jesus! Ohh, Jesus! Cand m-am trezit in acea dimineata, nici nu banuiam ca o sa vorbesc cu Iisus. A urmat o pauza stanjenitoare de vreo 3 min, timp in care mi-a venit in minte asocierea cu “Jesus Superstar” (dupa cercelul si tatuajul lui Jesus din fata mea) , timp in care eu am incercat sa-mi aduc aminte de cele mai neplacute momente din viata mea, am facut fortari supranaturale de a ma calma, mi-am adunat din toate celulele corpului, pe cat posibil, taria si seriozitatea (chiar daca doar aparenta), faceam exercitii de respiratie, dar totul a fost in zadar, si ma apucase un ras isteric adus la lacrimi, impletit cu niste fraze de I’m sorry (actually, I am not) si incercarea disperata de a incepe dialogul cu Mr. Jesus?…
Intinzandu-i billul, am incercat sa-l intreb “ Mr. Jesus, is eveything ok with the receipt?”, dar mana imi tremura din cauza rasului necontenit si nu am putut. Nu puteam sa vorbesc serios cu omul ala care purta asa un nume si nu-mi imaginasem ca un tip ca el poate sa poarte un nume atat de sfant. Nu am putut, decat, printre lacrimi si rasete inabusite, sa-mi cer scuze si sa ma retrag in spate si sa rog pe altcineva sa-i dea receipt-ul. Stiu ca nu am nici o scuza pentru comportamentul de atunci, dar chiar am incercat sa ma controlez, dar a fost in zadar. Mr. Jesus nu a fost deloc incomdat de situatie si a dat impresia ca nici nu se prinsese de ce am avut acea reactie. American cu bun simt si deja cu imunitate la astfel de reactii cred..
Asa ca, dragi parinti, aveti grija ce nume dati copiilor. A propos, de nume, stiam un caz in Japonia- parintii vroiau sa puna numele la copil @, dar au fost opriti de instanta de judecata.
P.S. Articol dedicat Lenei Isac. Ea ma exaspereaza mereu sa ii repovestesc aceasta situatie..
A propos, de “efectul mult asteptat”
30 Jan 2009 12 Comments
in A propos-uri
Am mers ieri la Moldexpo, la expozitia “Made in Moldova” (in paduri, beciuri si alte extensii adiacente). Si ca un mic, a propos, la intrare se vindeau niste sticksuri pline de coloranti “made in Israel”. Welcome!
Ma apropii de un butic in care se vindeau diferite chestii aromatizante si de overall wellness- lumanari, saruri etc. Si vad ca anumite aromaterapii sunt destinate si atent personalizate fiecarei zodii. Marketing ajuns si la nivel astralo-psihologic. Un agent de vanzari se apropie de mine. (Okkkkk. Recapitulare- agentul de vanzari e persoana ce cunoaste cel mai bine produsul; este persoana care trebuie sa stie sa vanda unui domn o rochie de femeie si sa-l convinga ca ii sta perfect anume lui (vai ce minunat te prinde dantela vaporoasa pe umerii tai plati si musculosi :), persoana care stie sa ma ispiteasca si sa-mi ia banii mei si-i transfera, benevol si licit, in proprietatea lor si imi impinge chestia ceea de care nu o sa am nevoie niciodata si pe care eu, totusi, o cumpar pentru ca sunt vrajita de prezentarea ei). Dar sa revin la tipa de ieri.
O rog pe agenta de vanzari sa-mi prezinte produsul ala-sarea cu aromoterapie,special destinata taurilor. Si ii zic- “Sunt taur. La ce ma astept de la produsul asta?”. Si experta in prezentarea produsului, incepe a citi ambalajul!!! Hmmm… bumeerr! Incep a rade isteric in sinea mea. Si ii spun ca stiu si eu a citi componentele si data expirarii, dar sa-mi spuna ce anume faca sarea asta dintr-un biet taur stresat. Deja era buimacita tipa, nu se astepta la prea multe solictari neuronale, it was too much for her si mi-a spus “ dupa folosire, o sa simtiti efectul mult asteptat”. Fraza de aur- efect mult asteptat! I-am spus si “expertei” concluzia mea- “ reiese ca aceasta sare mai citeste si gandurile ca sa stie si ce efecte vreau eu”. Era derutata rau si am lasat-o sa plece.
Adevarul e ca poate as fi cumparat produsul ala, daca tipa era cat de cat informata despre ce vinde. Sau, chiar si fara interventia ei, l-as fi luat, dar dupa prezentarea aia de 2 bani- forget about it. Si la urma urmei, e atat de usor sa aburesti pe cineva cand e vorba de cultura aromaterapiilor, dar, mai ales, pe publicul tinta al acestei industrii- femeile ( filozofezi pana dimineata si te trezesti ca nu mai ai ce vinde si cu un waiting list). Asa ca nu gasesc nici o scuza pentru asa zapacite!
Thank you, Mr “L”
30 Jan 2009 8 Comments
in Dolce Vida
Ma gandeam (sora mea o sa ma contrazica la faza cu ganditul ;), ca am o pagina cam plina de negativism. Si mi-a venit in minte, unul din cele mai placute momente ale experientei mele de 18 ani ( +6;). O intamplare relativ recenta.
A propos, de poporul lituanian, jos palaria…
Era Septembrie, 2008. Lituania. Impreuna cu prietenul meu, am avut un road trip de o saptamana prin tarile baltice. Prima zi, am mers in nordul Lituaniei. Stiam ca vrem sa ajungem la Klaipeda, de unde urma sa ajungem pe o insula. Am fost fost la un pas de a ne ambarca pe un vas ce pleca spre Finlanda, dar asta e deja o alta istorie. Neringa, Nida fac parte dintr-o insula izolata la care se ajunge cu un vas pe care sunt ambarcate masinile. A propos, de infrastructura – un pic imbunatatita, ar creste numarul turistilor cu 150%. Minim garantat. Sa-mi moara presedintele bolsevic daca nu vorbesc adevarat :)
No bine, am ajuns pe aceasta insula. Unde stam pe noapte? Lituaniana nu o cunosteam si zona, deja parasita de turisti, nu prea avea locuitori si putinii ramasi, nu cunosteau engleza. Bine, facem fata si astei provocatiuni (ca sa-l citez pe Ceausescu). La indemnul unei chelnerite, merg la un stand cu afise publicitare. Se dadeau camere particulare in chirie, in casele persoanelor ce locuiau pe insula. Ok, sun. La a doua incercare, imi raspunde un domn. Nefind cunoscator de engleza, a trebuit sa vorbesc in rusa mea stalcita (din fericire). Domnul “L” imi da adresa. Ajunsa acolo, il sun sa confirm. Aflu ca el nu e pe insula si va fi mai tarziu. Imi explica cum arata casa. Dupa culoare si amplasare, aveam 2 optiuni: o vila de toata frumusetea si un fel de …garaj, cu 2 etaje. Eu imi zic ca e garajul asta, la pretul propus. Domnul “L” imi zice sa deschid usa la intrare (ce trebuia sa fie descuiata) si sa intru. Intr-adevar, usa de la garaj era deschisa. Intrati inauntru, ne-au urat bun venit mai multe plase de paianjen. Stiam ca sub un anume covor verde, trebuia sa fie si usa de la baie. Nici urma de covor verde, dar am zis ca e batran domnul si poate ca a confundat culorile si am inceput a cauta cheia.. Am cautat cheia in toate colturile, inclusiv in frigiderul stricat, sub pernele prafuite. Derutata, il sun pe domnul “L” cu speranta ca poate isi aminteste exact unde se afla cheia. Am iesit afara ca sa prind semnal mai bun si deschid si o usa alaturata. Surpriza! O doamna la fel de mirata de intrarea mea brusca, ca si eu de prezenta ei acolo. Se presupunea ca garajul imi apartine :). Si o intreb- ce faceti aici? Imi zice- eu locuiesc aici. Dar tu ce faci aici? Waiiiiittt a second! Rezumativ, ea mi-a explicat cine e vecina ei si cu siguranta ea nu da camera in chirie. Okkkk, din a “n” conversatie cu dl “L”, am inteles unde urma sa stam-in vila aia luxoasa de langa garaj! Wuahhhhh, you are the answer to my prayers!:))) Dupa cautarea disperata a acelei chei, ne-a luat, cel putin, 30 min sa aranjam toate pernele, toate covoarele desternute, doar panzele de paianjen nu am putut sa le mascam….Sometimes, you should let nature do her thing;)
Si de aici, incepe partea frumoasa a istorioarei mele. In tot acest timp, am comunicat doar la telefon cu dl “L” . El mi-a explicat totul despre casa. Cum functioneaza fiecarelucru si unde se afla. A fost extrem de binevoitor. Tot ce stia el despre mine ca sunt o fata din Moldova si el e un baiat din Franta. Atat. Ne-a spus ca el o sa vina a doua zi, seara, sa ia banii si noi sa ne simtim ca acasa… Si nu am putut sa-i refuz propunerea.:) Aveam la dispozitie- o vila luxoasa, complet mobilata, cu 3 camere, o bucatarie si multe aparate electronice. Toate la dispozitia noastra. Si chiar puteau fi si proprietate. In mintea unui hot, prada cea mai usoara posibila. Acest domn a lasat 2 straini in casa sa. A avut atat de multa incredere. Desi, faptic vorbind, noi, si altii, am fi putut sa parasim casa fara sa achitam, in plus sa ne luam si suvenire din casa- un DVD player etc pentru ca oricum nu ne intalneam tete-a-tete cu el. Ma gandeam, ce frumos e totusi sa mai existe oameni creduli , buni ca el. Si tot atunci, am inteles ca oameni ca el exista, tocmai pentru ca sunt si persoane ce nu i-au tras tepe si i-au construit aceasta incredere in oameni. Totusi, ce om frumos spiritual a fost dl “L”. A doua zi, am parasit cu nostalgie acel loc minunat si acei oameni care, fiind absolut necunoscuti pentru mine, m-au marcat profund. Ultima data, am vorbit cu dl “ L” cand mi-a sunat sa-mi multumeasca pentru sedere. Eram deja departe.
Cu tristete, ma gandeam la o situatie similara in Moldova, care sigur, nu ar fi avut acelasi happy ending. Mi s-a spus ca e o practica destul de populara in Lituania, ca persoanele sa lase usile deschise la casele de vacanta sau cele in care nu isi au resedinta permanenta, pentru eventualitatea in care cineva ar avea nevoie de un loc de dormit pe noapte. Si nu e contra plata.
Istorie adevarata, cu iz de poveste, care spune foarte multe despre CULTURA lituaniana.
She was an American in Moldova
28 Jan 2009 6 Comments
in Lume, lume
De ceva zile, a plecat din Moldova unul din cuplurile mele preferate- Farah&Mihai. Un cuplu moldavo-american. Ea, originara din New York, el-moldovean get-beget.
Fara prea multe introduceri formale, expun parerea generala a Farei despre cultura moldoveneasca. Inainte, de a incepe, totusi, vreau sa mentionez, un lucru relativ important despre ea, Farah are o frumusete exotica, e mulatra. Pe fundalul Chisinaului varatic, Farah nu ar fi iesit atat de mult in evidenta, dar a avut nenorocul de a veni iarna. Si am zis mulatra, nu de culoare!
Sopeeee…. A fost odata ca niciodata…Oooopsss, sorry nothing to do with a fairytale..
Inainte de intoarcerea in USA, am intrebat-o pe Farah,care ii e impresia generala. A zis ca a fost ok (ceea ce in limbaj american, ar insemna- give me a break, are you kidding me?-ceea ce in romana s-ar traduce-a fost aiurea, dar sunt politicos si nu iti spun adevarul).. Initial, ea zicea ca Moldova ii aminteste de Spania, cealalta tara europeana vizitata de ea. Prin ce anume- lumea de pe strada (?????), arhitectura, chiar si mirosul din cladiri, atmosfera generala. Despre unicul club vizitat- Booz Time, mi-a spus ca i-a placut foarte mult anturajul, lumea degajata care stie sa se distreze fara sa consume alcool in exces, faptul ca nu trebuie sa te dress up pentru a te distra in Moldova. De aia am si mentionat ca e unicul club in care a fost, ca daca pleca si in alte related clubs, pai…vedea ea clounada moldoveneasca autentica.
Farah mi-a spus ca e socata de podiumul de pe strada si Chisinaul ii aminteste foarte mult de the 5th Avenue din New York. Asa si vor ramane pentru ea un mister- tocurile cui purtate pe ninsoare si ghetus, ciubotele a la Pretty Woman si … forma unghiilor ascutite (“are they real? are you kidding me?”). Well, nimic nou sub soare pentru ochiul deja antrenat al unei moldovence.
Dar sa revin la ideea ca Farah e mulatra si, evident, de aici si incepe drama umana-satira umana..pardon, moldoveneasca. Nu odata am asistat la circul de pe strada, cand lumea isi dadea coate cand o vedea. Unii se opreau din mers si ne urmareau cum trecem pe langa ei, si, apoi, chiar se si intorceau dupa noi. Cat de jenata ma simteam eu atunci.. Luuuuummmeeee, de ce faci asta???? I-am explicat Farei ca e o atitudine normala a moldovenilor de a analiza in continuu pe cineva. Lipsa totala de discretie, e o banalitate aici.
Odata (ahhh..acea data…), un rus (si asta spune totul) a tras-o pe Farah la o parte sa vorbeasca cu ea. Din fericire, alaturi de ea era si prietenul ei, care fost destul de intimidant pentru a-l indeparta pe limitatul ala. In plina strada, rusul ala, a urlat ceva de hitler( a se citi cu h mic). Ceea ce am inteles eu, e ca ala facuse referire la antisemetismul lui hitler si la predominarea rasei pure.. No comment…That was too much for me. For her.
Mergeam uneori la “Foisor”, ala de langa Sun City, chelneritele erau isteric de inculte. Se adunau toate la o masa, foarte strategic amplasata, tocmai ca sa aiba o raza vizuala mai buna, si incepeau sa ne priveasca si sa sosoteasca. In zadar am incercat eu sa le explic, atunci cand faceam comanda, ca daca mai continua showul asta, atunci fac o reclamatie la conducere si la protectia consumatorului (cu referire la lipsa de discretie a personalului- asta a fost inventata atunci pe loc, dar m-as bucura sa si existe:))).
Farah a vrut sa mearga la coafor. Salon de coafura din Sun City. Asa zis, civilizat, de lume buna. Lume buna pe naiba! Baiatul de acolo, imi ia mie haina de iarna si ei nu! Dar cum naiba sa fii atat de nesimtit? Aceeasi poveste intr-un alt local, unde Farah a mers la manichiura. De ce sa-mi iai mie haina si nu persoanei, care e evident “mai” oaspete? Doar nu cred ca ma aburesc pe mine cu asa fleacuri de tactica moldoveneasca… Mascheaza-te in fata ei, ca eu te cunosc prea bine… What an useless headache!
Foarte mirata ca aici continua sa fie atat de actuala documentarea pe hartie si mai putin electronic.
She fell in love with our food! Yeaayyyyyy!!! Si nici macar nu a gustat ce pot gati eu! ( lol, I am a horrible cook;). Desi de racituri spunea ca ii par cam stranii pentru ca vede aceasta mancare ca un fel de zeama. Zeama ce, in mod normal, trebuie sa fie calda. E un fel de zeama racita. Interesanta constatare! Mamaliga…mm…nope…nici mujdeiul… Salatele noastre-rock! La fel, si coltunasii cu carne (desi, traditional, dish rusesc, dar tot ambalat in MD hehe).
Farah a mai calatorit un pic in transportul public pentru ca a mai mers prin unele localitati. Lumea uitase sa se uite pe geam, tinta lor era “intrusa” ;)) Farah, deja, relativ, familiarizata cu astfel de atitudine si obosita de privirile lor, facea grimase, le arata limba, incrucisa ochii. She’s my girl! ;P Too bad, Farah nu a primit feedbackul asteptat- lumea devenea si mai serioasa, si mai incruntata! :)) LOL, people!
:))) Cu toate astea…Farah a spus,ca cel mai mult, i-a placut in MD…oamenii :))) Aparent reci, atunci cand ajungi sa ii cunosti , sa comunici, devin altii. Sunt, de fapt, foarte prietenosi si sinceri. De incredere(??? foarte disputabil?).
Cu tristete imi amintesc de replica din copilarie-daca nu o sa fii cuminte , o sa te ia omul negru. Sintagma folosita de EDUCAtoarele de la gradinita. Educa what??? Alea care te educa de mica, ca daca nu are acceasi culoare ca si tine-e rau, pazeste-te. Alea nu au trecut un test de cultura generala si nici de integrare sociala. Rasism de toata rusinea. Si imi pare o chestie de foarte narrowmindness a moldovenilor sa fie atat de discrimatori. Evolutia sociala incepe tocmai de la mentalitate. Dar de aia, suntem cum suntem, ca nu vrem sa ne schimbam si stagnam in propria prostie de zeci de ani. Nu odata am fost numita indecent de rusinosii , pseudo jandarmii ambulanti, atunci cand luam apararea unei persoane de culoare pentru ca asistam la intimidarea si luarea lor peste picior in plina strada , show cat mai public posibil, o modalitate tipica de a-si diminua propriile complexe de jandarm neimplinit.
THE END! (not like in Hollywood)
P.S. Farah mi-a promis sa imi dea un interviu atunci cand se mai stabilizeaza un pic in USA si se readapteaza fusului orar. Pareri 100% originale. Asa ca, to be continued….
Grigore Vieru vs Hemingway
23 Jan 2009 4 Comments
in Of-ul meu
Am fost, cu ceva zile in urma, sa legiferez un site dedicat memoriei Maestrului Grigore Vieru. Am intrat intr-o incapere unde am avut impresia initiala ca e pauza…. de la ora 15. Liniste mortala si priviri nevoase atintite asupra mea ( i guess, another day in Paradise for these girls..). Nefiind incurajata de a ma aseza la nici o masa ( pai, avem noi chef de munca?), aleg, la intamplare, o victima care sa trebuiasca sa lucreze urmatoarele 5 min. Dupa modul in care statea rezemata de scaun si atitudinea absolut indiferenta fata de client, tipa dadea impresia ca e o vreo secretara aflata intr-o mini pauza sau o oarecare intrusa. Noooo bineee! O salut, ea raspunde obosita si iritata cu capul in monitor. Nice!! I like her attitude, don’t you??:)) Si-i zic ca am venit sa inchei niste formalitati vizavi de oficializarea site-ului pentru Grigore Vieru. La care tipa imi raspunde foarte derutata: ” Da cum se scrie Grigore Vieru?”. M-a doborat si nu am fost in stare decat sa-i zic “Domnisoara, ti-am spus Grigore Vieru, nu Hemingway”. A TREBUIT sa cer sa vorbesc cu altcineva. Habar nu am cum supravietuiesc asa limitate in lumea asta…
Dar cum naiba sa nu stii cum se scrie Grigore Vieru? Mai ales dupa funerariile Poetului atat de mediatizate? Mai ales, dupa..bunul simt? Ce pacat…
Obama-behind the scenes
21 Jan 2009 Leave a Comment
in Politica in ochii unei blonde
Incercam sa-mi dau seama de ce Obama e The Obama si cum a devenit personajul simbolic de astazi. Pe (foarte) scurt:
· In primul rand, Campania lui a fost o mare manipulare psihologica. In vremurile grele, asa cum se afla astazi US, oamenii aveau nevoie de un erou, de un idol.
· A aparut Obama! Si zic, aparut nu intamplator. Era o imagine NOUA, the FRESHMAN. Nu se cunosteau prea multe date despre el. Despre experienta profesionala. Deci, un trecut nepatatat de politician. Bingo!
· Acest Freshman a inceput sa vorbeasca oamenilor despre ce acestia vroiau sa auda (marketing strategy): change.hope.dream. Obama a reintrodus valorile americanilor, valori tradate de administratia lui Bush. Obama ii cita mereu pe idealistii Abraham Lincoln si Martin Luther King. Ce poate fi mai practic in momente de criza, decat speechurile motivationale?
· Fiu de imigrant. Cu 60 de ani in urma, tatalui sau nu ii dadeau voie sa ia masa intr-un restaurant,azi el a demonstrat ca ”yes, we can”.
· 75% dintre Americani, au salutat plecarea lui Bush. Presidentia caruia este catalogata drep cea mai catastrofala presidentie din toate timpurile. Cu cat mai mult coboara Bush, cu atat mai mult urca Obama. Si intreaga comunitate Internationala fiind impotriva politicii externe dusa de Bush, au facut din oponentul sau..o vedeta! Marele erou! Pana la urma, lumea intreaga a avut de suferit in urma mandatului lui Bush…Si mai ales, America, ramasa cu un dificit bugetar de o mie de miliarde de dolari(nici nu stiam ca exista asa numar:))
· 20 Ianuarie, 2009.Ziua investitiei in functie. Peste un milion de oameni s-au adunat in DC pentru a-l saluta pe noul presedinte. Intr-o zi cu temperatura de -2 C, zi in care celor prezenti li s-a interzis sa poarte prea multe haine din cauza posibilitatii plasarii bombelor sub acestea, americanii au stat zeci de ore(unii 10-12 ore) ca sa-si vada presedintele, gest ce spune mult despre solidaritatea cu mesajul lui Obama.
· Michelle Obama-despre care se spune ca a stat in spatele intregii campanii electorale, este cu siguranta not the typical First Lady. Foarte degajata in alegerea tinutei vestimentare si deloc sobra ca si celelalte prime doamne. Chiar si faptul ca purta o cutiuta, in locul gentutei de dame obisnuite(sau poate un nou trend in posete de dama-asta ca sa fie solidara cu sotul ei privind THE NEW ERA), spune mult despre nonconformismul primei doamne. Ma gandeam..oare intinderea parului, e un fel de camuflare a radacinilor afro-americane? Oare astfel, arata mai doamna de presedinte american? Oare o sa o vedem pe Michelle cu parul ei natural? Eu sunt sigura ca da!
Netraditional, IARASI, Michelle nu il elogiaza pe Obama, dimpotriva, il face foarte uman si comun-“Barack arunca ciorapii peste tot..este clapaug :))” si e foarte sarcastica cand vine vorba despre inceputul relatiei lor ”el mi-a spus: hai sa mergem la o inghetata. Si eu mi-am zis: mmmm, he knows how to treat a lady”.:)))
Science Fiction-green programs in Moldova
21 Jan 2009 8 Comments
in A propos-uri
Toata lumea, sau mai bine zis, lumea civilizata, vorbeste si implementeaza la nivel social si legislativ, programe ecologice, asa numitele green programs. Mici indemnuri de viata de genul la: scoaterea aparatelor electrice din priza cand pleci de acasa pt termen lung, folosirea limitata a apei si cel m sensibil lucru pt mine-folosirea redusa a sacoselor de plastic. No bine. Ajunsa in Chisinau, nici un semn de green-ism. Ba mai mult, am fost ridiculizata, nu o singura data, pt chestia asta. Si mi se pare un pic narrowminded ca moldovenii, daca nu au auzit de ceva, nici macar nu au dorinta de a lua mai in serios sau sa se documenteze despre ce e vorba, inainte de a lua o pozitie. Reticenti totalmente la nou. Si nu merg departe, in Romania, programele ecologice sunt reglementate si in mod legislativ. Sau Lituania, unde fiecare punga costa. Tocmai ca sa nu incurajeze folosirea lor. Majoritatea lituanienilor vin cu plasa sau geanta personala pt punerea produselor. Or in MD, nici nu vor sa auda despre aceasta.
Odata intrata chestia aceasta, ca si stil de viata, incepi sa te simti vinovata daca ai uitat punga si trebuie sa iai o punga de plastic noua de la magazin. Eu stiu ca intr-o zi, poate fi si noapte , indiferent, Moldova va semna si ea acest agreement.
Cazuistica. Merg la magazinul de la colt. Si mereu am punga cu mine. Si fraiera de la casa se uita la mine ca la un alien cand refuz sa iau punga lor lor. “Da’, ie-o, ii dijeaba” . Zic-nu, merci. Si odata, iritata pe insistentele ei, i-am explicat eu care e faza si ca sa o duc si mai tare in deruta si sa-mi confirm statutul de alien, i-am zis –“fiecarei plase, ii ia mii de ani sa fie absorbita si asimilata de pamant. Stii substanta aia cenusie, care la multi lipseste? ( nu s-a prins). Cea mai mare problema o au mai ales, bazinele de apa in care s-au depistat tone de plastic care au perturbat mediul acvatic. Si daca continuam sa folosim plasticul, atunci in viitorul nu foarte departat, ajungem sa inotam in plastic si nu mai avem iarba verde, ci plase… Restul, va rog”. Pai….. daca ii spuneam ca sunt Fecioara Maria si Isus ma asteapta in masina parcata in fata, atunci cred ca avea o reactie m fireasca decat cea dupa monologul meu….. Tipa continua sa-mi propuna punga…
Intrebarea mea: de ce oare acceptam cu atata usurime un nou trend in moda si, atat de greu, un nou trend in cultura?
No comment
31 Jan 2009 Leave a Comment
by a propos in No comment